Conectați la cultură. O stagiune online

Cele șapte monodrame desemnate câștigătoare în concursul de creație teatrală și literară, organizat în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române și Biblioteca Metropolitană București, vor lua forma unor spectacole scurte, gândite și interpretate de actori cu experiență, dar și de artiști promițători, la început de carieră. Textele premiate dezvăluie diferite fațete ale existenței marcate de singurătate ori însingurare, punând în lumină problematica funcționării în societate în urma retrasării limitelor tolerate în relația cu ceilalți și, uneori, în relația cu sine.

Pe fondul crizei acute generate de pandemie, Teatrul Dramaturgilor Români propune iubitorilor de teatru să rămână conectați, cu promisiunea regăsirii vindecătoare în povestea colectivă, tragicomică, a distanțării.

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „LA BINE ȘI LA RĂU” de MARILENA DUMITRESCU, cu LETIȚIA VLĂDESCU

Sinopsis:

LA BINE ȘI LA RĂU este o invitație la viață, o încercare de a rupe cercul vicios al pseudocomunicării în care suntem prinși în majoritate, fără a conștientiza efectele distanței pe care am pus-o precaut, din spatele device-rilor, între noi și lume. Eroina, interpretată de actrița Letiția Vlădescu, ne conduce printre râsete și un general haz de necaz către o serie de întrebări incomode, DE CE-urilor reflexive venindu-le drept pansament ultima replică a acesteia: „Îndrăzniți să trăiți.” Cine știe ce se poate întâmpla în urma unui asemenea act de curaj?

„Am scris piesa LA BINE ŞI LA RĂU când mi-era mai bine. Nu era încă pandemie. Dar epidemie de singurătate era. E grea singurătatea. Şi în viaţă, dar şi în dramaturgie. Dramaturgii vă pot spune că o monodramă e greu de scris. Iar un actor, sau o actriţă, vă pot spune cât e de greu de jucat. Acum, cu pandemia, cu izolarea am experimentat singurătatea din plin. Pentru mine, a fost o gură de oxigen premiul pe care mi l-a acordat Teatrul Dramaturgilor Români pentru această monodramă. A fost o bucurie izolată în plină izolare. Când am aflat că se va şi juca, chiar şi online, a fost o nouă bucurie. Şi când am aflat că actriţa care va juca poartă chiar numele personajului meu, m-am minunat, cum te minunezi de obicei de sincronicităţi. Am luat-o ca pe un semn bun. Asta sunt sincronicităţile. Sunt semne că se întâmplă ceea ce trebuie. Ca scriitoare, sunt obişnuită cu singurătatea. Am nevoie de singurătate ca să scriu. E o activitate ce nu se poate face în grup. Dar dacă scrisul e o activitate singuratică, teatrul, dimpotrivă, are nevoie de public. De spectatori. De oameni. De voi. Teatrul e antidotul singurătăţii. E vaccinul care ne vindecă.” (Marilena Dumitrescu)

Despre dramaturg:

Marilena Dumitrescu este dotată cu harul comediei, în sensul sesizării și exploatării umorului oricărei situații. În calitate de comediografă consacrată, ea extinde sau comprimă ca pe un acordeon acțiunea și imaginează o monodramă care este paradoxal polifonică. Își propune să obțină maximum de efect scenic din fiecare viraj al acțiunii, imaginând un efect în lanț de mici „lovituri de teatru”, agrementate cu replici care speculează procedeele comicului de limbaj. Motivul actriței care ia forma și trăirea personajelor sale se combină cu realizarea unui caracter viu și credibil.

„Ce să vă spun despre mine? Că scriu. Îmi place să scriu teatru, pentru că poţi vedea rezultatul creaţiei tale atunci când piesa se joacă. Îmi place să scriu mai ales comedie. Lumea are nevoie să râdă, să se simtă bine. Iar eu mă bucur şi mă distrez chiar în timp ce scriu. Şi atunci, munca mea devine o joacă. Toată lumea priveşte spre scenă, eu privesc spre sală. Mă bucură şi mă impresionează fiecare zâmbet, fiecare hohot de râs , fiecare emoţie pe care o surprind pe faţa spectatorului. Nu numai pentru mine. Dar atunci când văd ce anume îl bucură sau îl impresionează pe spectator, ştiu cum trebuie să scriu următoarea piesă. Spre bucuria tuturor.” (Marilena Dumitrescu)

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „ARHIPELAG” de LAURA IVĂNCIOIU, cu IZABELLA DEMETER.

Sinopsis:

„Monodrama Arhipelag este despre relația dintre o adolescentă și părinții ei – așa cum sunt multe, cu revolte, greșeli și iubire. Este despre distanțarea socială care vine la pachet cu apropierea familială. Este despre insule care realizează că sunt arhipelaguri.” (Laura Ivăncioiu)

Deși autoarea a răsărit relativ recent în dramaturgie, monodrama sa Arhipelag arată o scriitură matură, profesionistă. Eroina, Teodora, este o adolescentă de 16 ani, cu păr „lung și drept”, care constată că e mai responsabilă decât părinții săi și descoperă că lumea este cu atât mai complicată cu cât pare mai simplă sau chiar rudimentară. Piesa, relativ succintă, oferă o partitură interesantă unei tinere actrițe și are șanse să intereseze mai ales publicul cu vârstă apropiată de a personajului, ca și pe părinții unor adolescenți. (Horia Gârbea)

Despre dramaturg:

„Am 45 de ani, am urmat la vremea lor, Facultatea de Jurnalistică și apoi un Master în Comunicare. Apoi am fost ziaristă, om de radio, de fapt, pentru vreo zece ani. Și mai apoi am lucrat, lucrez încă, în PR. Cred că scrisul m-a pasionat dintotdeauna, iar în ultimii ani a devenit o preocupare – am vrut să învăț cum se scrie cu structură în spate, cum se rescrie, cum se editează, toate astea care țin de muncă, nu de inspirație. În paralel, în acești ultimi ani, m-a apucat și dragostea pentru teatru. Am văzut foarte multe spectacole, m-am apropiat de actori, regizori, am încercat să înțeleg teatrul, nu doar să mă bucur de ce îmi aduce. Am început să scriu pe blogul meu, despre teatru. Așa că atunci când am aflat că există la UNATC un Master de Scriere Dramatică, combinația perfectă a celor două pasiuni, scrisul și teatrul, am zis, că da, mă apuc de școală din nou. Sunt anul doi acum și încă sunt în proces de învățare. Când am văzut anunțul cu concursul de la Teatrul Dramaturgilor Români, chiar lucram la Arhipelag, pentru Cursul Teatru pentru copii și adolescenți. Așa că fără să spun nimănui, am trimis piesa la concurs și am numărat zilele până la anunțarea rezultatelor.” (Laura Ivăncioiu)

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „DEPARTELE APROAPE” după Cornel Udrea, concept original de MARIN GRIGORE și ANDREEA GRĂMOȘTEANU.

– Un demers autentic de destabilizare emoțională –

Sinopsis:

Dintre dramaturgii aleși de juriu în selecția finală a concursului de monodramă cu tema „Distanța”, Cornel Udrea este cel mai experimentat și mai jucat, pe numeroase scene. S-a consacrat prin umorul său sec și prin modul surprinzător în care conduce acțiunea. Departele aproape este o dramă postmodernistă, cu unele trimiteri livrești și „citate” nu din texte și din desfășurarea unor piese cunoscute. Temele călătoriei și gării ca aventură și spațiu alienant converg ingenios spre tema generică a distanței, amintind de o cunoscută anecdotă: -Cum?! Atât de departe? –Departe de ce?

Despre dramaturg:

Autor a 18 cărți cu piese de teatru, laureat al mai multor concursuri de teatru și premii ale USR, piese traduse în patru limbi, 65 de premiere teatrale, la Teatrele Naționale din Tg. Mureș, Cluj-Napoca și Craiova, la teatre din Iași, Bacău, Brăila, Constanța, Pitești, Ploiești, Turda, Baia-Mare. A fost jucat în Bulgaria, Franța, Danemarca, Suedia, unde a și primit la Lingby premiul Academiei de Teatru din Suedia, cu Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu.

Sub pretextul călătoriilor sub semnul moral al cunoașterii, fie că este vorba de cele cutumiare sau de cele inițiatice, omul se află întotdeauna pregătit cu răspunsuri la întrebările care nu se vor pune niciodată. Contemplarea sinelui, înțeles ca o apă curgătoare, adâncește criza existențială și cea a sentimentelor dornice de a fi exprimate, spuse, strigate, ca un semnal de alarmă, ca o revendicare în normalitate. (Cornel Udrea)

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „CIAO, TATA!” de CARMEN DOMINTE, în interpretarea actorului TOMI CRISTIN.

Sinopsis:

Carmen Dominte, autoare consacrată de texte dramatice, s-a ocupat adesea de dramele familiale și distanțările inerente între generații. Ciao, tata! e un text cu mult patetism tocmai pe acest subiect, agrementat cu o acțiune de actualitate: legăturile și distanțările dintre un tată rămas în țară și un fiu plecat în străinătate. Viețile lor, mai degrabă goale și uzate nu mai au repere comune, încercările de a mai fi împreună prin mijloace de comunicare la distanță sunt surogate destinate eșecului. Aparenta banalitate a faptelor ascunde sentimente contradictorii și profunde care vor impresiona spectatorii. Un rol greu și provocator pentru protagonist. (Horia Gârbea)

„Ciao, tata! este o piesă de teatru ce ilustrează temă distanțării. La modul cel mai concret, distanțarea este percepută de personajele a căror fragment de viață se derulează sub privirile spectatorilor ca un motiv de speranță dar, în final, se dovedește a fi o cauză a singurătății pe care un tată și un fiu sunt nevoiți să o trăiască. Acest text spune povestea oricărui tată ce își susține fiul în toate alegerile făcute: de la plecarea fiului în străinătate pentru acea viață aparent mai bună, până la achiziționarea unui apartament în vederea căsătoriei sale. Sacrificiile tatălui nu trebuie să se cunoască, nici măcar să se vadă iar tatăl știe bine să ascundă acest lucru. Păstrarea aparențelor devine cea mai importantă preocupare a tatălui. Indiferent ce se întâmplă în viața sa, fiul lui trebuie să știe că acasă e bine și totul a rămas neschimbat. În schimb, realitatea e cu totul alta. Relația celor doi continuă, conform promisiunilor făcute, în mediul online. Astfel, tatăl își poate vedea fiul mai des decât înainte, o poate cunoaște pe noua prietenă a fiului, ba, chiar mai mult, poate participa la căsătoria lor. Deși este scris într-o notă comică, textul reprezintă, de fapt, drama unui tată care speră în realizarea fiului acceptându-și singurătatea ca pe o condiție firească. În același timp, acest spectacol spune povestea multiplicată a fiecărui părinte care acceptă distanțarea și, implicit, singurătatea pentru ceva mult mai important: fericirea copiilor.”  (Carmen Dominte)

Despre dramaturg:

„Definițiile sunt întotdeauna incomplete, oricât aș încerca să mă încadrez în patternul obișnuit, m-am născut, am trăit și am experimentat, mereu va fi ceva care lipsește. Aș fi vrut să scriu despre mine dar m-am trezit scriind despre ceilalți și mi s-a părut firesc să povestesc despre ei ca și cum aș spune despre mine. În fiecare secundă începe o altă poveste ce se poate intersecta cu toate variante posibile de scriere, tot așa cum printr-un punct poate trece o infinitate de linii. Cum viața mea a fost mai întâi un punct care a devenit apoi o linie, am pus în el toată imaginația mea până s-a transformat în realitate. Acum nu știu dacă cele două se mai disting între ele, și poate nici nu contează acest fapt, pentru că toate poveștile sunt oricum realități imaginate de fiecare din noi, în orice punct trăit.”  (Carmen Dominte)

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „În siguranță” de MARA GRASU, în interpretarea actriței ANTONIA BOANTĂ.

Sinopsis:

La o vârstă timpurie pentru un debut în dramaturgie, Mara Grasu arată o siguranță a replicii remarcabilă. Aceasta se combină cu acțiunea ingenioasă și forma originală a unui epistolar într-o singură direcție. Spectatorii vor cunoaște doar scrisorile lui Margot, pentru că iubitul său, plecat pe frontul Primului Război Mondial nu îi răspunde. Între prima și ultima secvență trec cei peste patru ani ai războiului, Margot se schimbă treptat, ceea ce conduce la un o evoluție interesantă pentru actrița care și-ar asuma rolul. În siguranță este, tot cu siguranță, o monodramă cu numeroase calități.

„În monodrama “În siguranță” este prezentată Margot, o asistentă medicală de 30 de ani în timpul Primului Razboi Mondial, în Franța. Tot ce cunoaște sunt cei patru pereți ai casei și medicina, dar urmează să cunoască pentru prima oară dragostea. Margot nu ducea dorul libertății pentru că nu a gustat-o niciodată. Este mai bine să regretăm lucrurile pe care le-am făcut, decât cele pe care nu le-am făcut.”

Despre dramaturg:

„Am 22 de ani și sunt studentă la Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Deși cariera mea se îndreaptă spre asistență medicală, încă de la o vârstă fragedă, teatrul nu a lipsit din viața mea. Am fost mereu susținută de parinții mei să îmi urmez visele și să explorez arta. Când luam o pauză de la repetarea replicilor, îmi ocupam timpul cu pictura și muzica. Am făcut parte din multe grupuri amatoare de teatru, îndrumată de oameni foarte talentați ce m-au urcat pe micile scene ale Bucureștiului. Spectacolul pe care urmează să îl vizionați a fost prima mea încercare de a scrie o piesă de teatru și, spre surprinderea mea, a fost apreciată.” (Mara Grasu)

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „Ziua în care m-am căsătorit cu mine” de ANDREEA TĂNASE, în interpretarea actriței MIRELA ZEȚA.

Sinopsis:

Piesa propusă de Andreea Tănase este ingenioasă și antrenantă. Tema oferă posibilități teatrale variate și complexe, pentru că personajul aduce în scenă, prin intermediul convenției postărilor pe chat, numeroase alte personaje, invizibile spectatorilor, dar cu individualitate proprie. Acestea dau naștere conflictului și unor linii dramatice secundare prin care se evită orice monotonie. Apare foarte bine conturată ideea că fiecare persoană este un nod într-o rețea de conexiuni electronice, ca un păianjen captiv în propria pânză. O piesă meritorie, dinamică, tensionată.

 „Mergeam pe stradă și mi-a venit ideea să scriu la un moment dat ceva despre o persoană care se căsătorește cu sine. Auzisem de această practică și voiam să descopăr ce poate fi în spatele unei idei care pare destul de surprinzătoare și pe care poți foarte ușor să tinzi să o etichetezi. Asta s-a combinat cu o explorare personală a fricilor, nevoilor și dorințelor, în ideea cercetării singurătății sub forma unui ritual care presupune exact opusul. Ideea formei – live pe facebook – a apărut în contextul de lockdown, de atunci am început să caut un alt fel de a scrie ceva ce poate fi teatru, diferit de o montare clasică la scenă. Dincolo de ideea căsătoriei în sine, am vrut să vorbesc despre o relație care mi se pare esențială – relația noastră cu noi înșine. Textul a fost dezvoltat în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, cu îndrumarea Alinei Nelega.” – Andreea Tănase

Despre dramaturg:

Este jumătate ardeleancã, jumătate basarabeancã, s-a nãscut şi a copilãrit la Sibiu, dar majoritatea vieţii a petrecut-o în Bucureşti. Şi-a descoperit pasiunea pentru teatru prin anul întâi al Facultãţii de Arhitecturã. Pasiunea pentru scris e de când se știe. Participă la multe cursuri/workshop-uri de actorie și improvizație. În 2018 a început să scrie teatru de curiozitate. În 2019, a avut ocazia să participe la Drama 5 – rezidențele de scriere dramatică de la Reactor Cluj, unde a lucrat cu Alina Nelega. La finalul rezidenței a lucrat cu regizorul Radu Nica, alături de o echipă minunată, la spectacolul “Totul e bine când se termină”, după textul dezvoltat în rezidență. Din octombrie 2019 a început Masterul de Scriere Dramatică de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. În februarie 2020 a câștigat concursul de dramaturgie contemporană “Corneliu-Dan Borcia”, organizat de Teatrul Tineretului Piatra Neamț, cu piesa “98% (decizia corectă)”, care a fost montată în stagiunea 2020-2021 la Teatrul Tineretului, în regia Elenei Morar. Scrie, face improvizație, joacă și are un basset hound (Bernard) de 14 ani.

+ 16 ani

Spectacol online după una dintre monodramele câștigătoare ale concursului de creație teatrală și literară „Distanța”: „Domnul Popescu de la cinci” de BOGDAN HRIB, în interpretarea actorului ADI GHEO.

Sinopsis:

Monodrama este o farsă iar personajul voit anodin și numit cât mai șters, Popescu, își realizează „acoperirea” perfectă. Piesa are nerv și umor, oferă un rol solid unui actor de comedie. Dramaturgul speculează cu talent jocul de aparență și esență și confuzia dintre ele. Fiecare element dezvăluie un joc dublu, toate scenele dezvăluie o parte surprinzătoare și insolită a naturii lor și a personajului. O piesă cu posibilități scenice deosebite.

Despre dramaturg:

Bogdan Hrib s-a născut și trăiește la București. Deși a terminat o facultate tehnică, nu a profesat ingineria nici măcar o zi. Urmându-și pasiunea s-a lansat în foto – jurnalism la începutul anilor ‘90, iar apoi a fost unul dintre fondatorii editurii Tritonic. După 2000 a publicat șase romane în seria mystery & thriller Stelian Munteanu, un roman independent „Ultima fotografie”, un volum de non-fiction „Editor de unul singur. Managementul industriei de carte”, a coordonat mai multe volume colective. Este lector dr. la Facultatea de management a SNSPA București și consilier editorial la Tritonic Books. Membru al Uniunii Scriitorilor din 2011. „Domnul Popescu de la cinci” este a doua sa tentativă de a cocheta cu dramaturgia. Monodrama, născută în plină carantină, povestește viața de apartament a unui…. domn care practică o meserie aproape la fel de veche ca cea mai veche meserie din lume. Veți vedea care este aceea și dacă cumva reușește să se… recalifice!

+ 16 ani