DRUMUL DAMASCULUI

DRUMUL DAMASCULUI

 >>>  de Doina Jela, regia Mihai Măniuțiu

Pentru acest eveniment nu exista nicio reprezentatie disponibila la vanzare.

În lumina tragicelor evenimente care au loc în Ucraina, se discută tot mai frecvent, în vremea din urmă, în întreaga Europă, despre nevoia imperioasă de a avea un Nürenberg al comunismului, de a revela, printr-un proces răsunător, mecanismele criminale ale unui sistem ideologic și politic care a provocat, peste tot unde a ajuns la putere, exterminarea în masă a milioane de ființe omenești, instaurând o imensă rețea concentraționară. În Europa, comunismul a dispărut ca sistem politic de stat, în 1990, iar crimele comise în numele lui, teroarea instaurată vreme de decenii, destinele frânte, victimele și torționarii lor, au rămas în umbra prezentului, ca și cum memoria lor ar fi dăunat acestuia.

Pornind de la volumul Doinei Jela Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar, „un unicat în memoria postcomunistă”, cum l-a caracterizat Virgil Ierunca, Teatrul Dramaturgilor Români prezintă un spectacol tulburător, bazat pe interviul pe care autoarea l-a luat lui Franț Țandără, un torționar comunist care nu doar că s-a căit, dar a dorit sincer să fie judecat pentru crimele sale. Un caz paradoxal care ne cufundă în universul macabru al metodelor perverse de tortură și manipulare folosite de sistemul represiv comunist. Partidul comunist s-a folosit de oamenii fără școală, proveniți din familii dezorganizate, cărora le oferea nu doar un loc în sistem, ci și posibilitatea de a dispune discreționar de viața și moartea semenilor. Vreme de ani buni, Țandără a substituit partidul familiei pe care nu o avea, iar acesta a devenit pentru el centrul existenței sale. Călău și victimă totodată, Țandără a cunoscut infernul fanatismului și lipsei de scrupule a torționarilor, dar a avut puterea să se ridice la lumină.

În regia lui Mihai Măniuțiu – cel care semnează și adaptarea scenică – spectacolul Drumul Damascului îl prezintă pe Răzvan Vasilescu în rolul lui Franț Țandără. Confesiunea lui, cutremurătoare în simplitatea și grozăvia ei, ne dezvăluie dedesubturile unuia dintre cele mai tragice și aberante episoade ale istoriei secolului XX. Maia Morgenstern – în rolul scriitoarei Doina Jela –  este cea care îl chestionează și încearcă să înțeleagă: De ce? De ce ați făcut asta?

Țandără simte nevoia irepresibilă a mărturisirii. El nu cere iertare de la semeni, dar se simte cumplit de vinovat și se căiește continuu pentru iadul al cărui instrument a acceptat de bună voie să fie. Prin mărturisirea sa, prin căința sa sinceră, Țandără este unic… Atitudinea de iertare a profesorului Fronea Bădulescu – interpretat de Mircea Rusu – care nu confundă iertarea cu uitarea și nici tăcerea cu mila, este exemplară.

Spectacolul, în scenografia semnată de Adrian Damian, aduce în prim-plan ideea renașterii, nu neapărat iertarea unor fapte sau a unui om.

„Drumul Damascului” spune povestea unei convertiri sufleteşti a cărei miză nu e doar ispăşirea unui ins care se căieşte, ci a unui popor care se preface că poate uita.

ALINA EPÎNGEAC

Dincolo de valoarea documentară a textului Doinei Jela, povestea are o uriașă dimensiune umană, conține inteligent un fel de retorică introspectivă pe care a explorat-o atent Mihai Măniuțiu printr-o trecere implicită prin fiecare conștiință căreia i se deschide a amintirilor, percepțiilor și sentimentelor proprii față de această noapte neagră a sufletului românesc, dezvoltate în timpul regimului comunist sau după căderea acestuia, pe baza mărturiilor îngrozitoare despre faptele inimaginabile din spatele gratiilor care au șters cu totul din albumele de amintiri ale unor familii chipurile unor oameni, înveliți în rogojini și aruncați noaptea în groapa săpată ziua cu escavatoarele indiferenței noastre.

LUCIANA ANTOFI

Drumul Damascului face o emoționantă pedagogie a memoriei, putând fi și un act profund sanitar cu scopul salvării de sine pentru oricare dintre noi. M-aș bucura să știu că mulți oameni vor vrea să vadă piesa, că mulți dintre ei vor medita la durerosul ei subiect și că vor căuta să afle mai multe despre întunecata perioadă comunistă. 

CLARA MAREȘ

Se crucifică într-adevăr Țandără? Poate fi el salvat? Greu de spus. Actorul are asemenea accente în redempțiunea pe care o speră, dar elanurile cu care se mobilizează ca să povestească cum îi tortura pe deținuți și cum număra morții îl readuc în starea de neom care e adevărata sa esență. Și totuși Franț Țandără își dă seama că plătește în locul altora iar aceste momente de revoltă ni-l aduc mai aproape. El e un martor-victimă cum s-a spus, dar și un martor-opresor (după Andrei Simuț), un personaj-argument într-o dezbatere pe care societatea românească încă nu a purtat-o până la capăt. Cu atât mai valoros demersul TDR care ne pune la dispoziție acest spectacol în același timp tulburător și revoltător prin faptele evocate.

DOINA PAPP

Dar spectacolul nu e un simplu document, ci un eveniment artistic remarcabil. Mihai Măniuțiu, însoțit de Adrian Damian ca scenograf, a învelit aceste dezvăluiri și aceste grozăvii despre care se vorbește acolo într-o aură video și sonoră care-l face greu de uitat și din punct de vedere artistic, nu doar pentru valențele unui trecut de cruzime și nenorociri. 

NICOLAE PRELIPCEANU

Detalii

11.02, 19:00
TDR, sala „Ion Băieșu”
1h 15
+ 14 ani
Atenție! Spectacolul conține 
zgomote și lumini puternice.
De:
DOINA JELA

Adaptare scenică și regie: 
MIHAI MĂNIUȚIU
Scenografie:
ADRIAN DAMIAN
Distribuție:
MAIA MORGENSTERN
RĂZVAN VASILESCU
MIRCEA RUSU
Video design:
MIRCEA ILAȘ
IOANA BODALE
Sound design:
MIHAI DOBRE
Light design:
CRISTIAN ȘIMON
Premieră oficială:
2 iunie 2022

 

        Galeria Foto a evenimentului     

Biletele se epuizează repede, nu mai sta pe gânduri!