Spectacolul își concentrează acțiunea pe ultimele zile ale marelui poet Mihai Eminescu, petrecute în spitalul de boli psihiatrice. Istovit și bolnav, geniul retrăiește amintiri din adolescență, relația cu Veronica Micle, momentele de extaz creator și decăderea umană și profesională la care a fost supus. Prin procedeul de „flashback”, Eminescu îmbătrânit prematur, în celula sa de ospiciu, îl revede pe Eminescu tânăr, alter ego, cei doi aflându-se în două spații scenice diferite.

Toată drama trecerii în Veșnicie a marelui poet este subliniată și de ignoranța unor așa-ziși „jurnaliști”, căci spectacolul de teatru se petrece chiar într-un studio decrepit de televiziune „de scandal”.

Finalul este dătător de speranță, generația tânără duce mai departe mesajul sublim al poeziei eminesciene: dragostea.