Pentru acest eveniment nu exista nicio reprezentatie disponibila la vanzare.
O călătorie în mitul eternului feminin, o poveste despre dorul cel mai profund – pierderea și (re)găsirea sufletului-pereche, spectacolul NUNTĂ ÎN CER aduce în atenția publicului, cu sensibilitate și emoție, firul invizibil ce leagă pe viață oamenii: dragostea.
Cunoaștem o dragoste cu adevărat mare doar o singură dată în viață, dar ce se întâmplă atunci când lasă în urmă ceva ireparabil – un suflet incomplet, în miriade de fragmente? Prin ce miracol se transformă o simplă întâlnire în destin? Până unde merg alegerile noastre și de unde începe hazardul?
Un scriitor (interpretat de Lari Giorgescu) și un afacerist, fost soldat (Richard Bovnoczki) se întâlnesc într-o cabană, în mijlocul unei păduri. Tulburați, ei își povestesc marea, unica lor dragoste, o iubire ce ar fi trebuit să rămână perfectă. Rememorând întâlnirea cu cea care le-a schimbat viața, bărbații se confesează și își mărturisesc trăirile, căutând libertatea.
NUNTĂ ÎN CER este un tur de forţă artistică, sprijinindu-se aproape în întregime pe arta actorului – şi pe extensiile imaginaţiei spectatorului. Ofertant prin dificultate şi complexitate, textul pune în valoare doi actori de calibru care se completează şi îşi sincronizează ritmurile monologurilor, ca două voci într-o într-o impresionantă simfonie. În acelaşi timp, Eliade are şansa de-a fi redescoperit graţie dramatizării propuse de regizoare şi Andrei Crăciun, care reuşeşte să sintetizeze un material vast, păstrând intacte ideea, atmosfera Bucureştiului interbelic, dinamica relaţiilor dintre personaje şi dilemele lor, atât de similare cu ale noastre, totul revizitat prin trimiteri subtile la contemporaneitate.
Spectacolul pare fără sfârșit, actorii se privesc lung, te privesc, tu încă îi asculți. Te-au îndemnat inconștient să sfidezi echilibru, să nu te mai vrei despicat, să cauți, să cauți încă. Mai este timp. Mai ai timp.
Poate că este un paradox aici, dar unul pasionant: o punere în scenă minimală – ca număr de actori și simplitate scenografică – devine un mit teatral. Altfel spus, un minim de mijloace produce un maxim de semnificație. Sau, din nou, altfel spus, o narațiune simplă ca amploare și mijloace devine pe scenă o înfruntare tragică primordială.
