Vizionați repertoriul TDR
Monica, o prezentatoare TV trecută de 45 de ani, își vede viața prăbușindu-se într-o singură zi: refuzul de a ceda avansurilor șefului ei o costă cariera, iar concedierea coincide cu un moment mediatic exploziv – eliberarea fraților Tate, acuzați de viol, trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional.
DETALII
Să ne gândim pentru o secundă la mătușa noastră văduvă, care n-a avut niciodată copii și care acum locuiește singură în casa ei cu șase camere, monument istoric, chiar în centrul orașului. Ce frumos ar fi dacă ne-ar rămâne nouă, nu? Dar oare suntem singurii care avem acest gând?
Un regizor își propune să facă un spectacol care să vorbească într-un mod sincer, asumat și puternic despre schimbările climatice.
Spectacolul deschide ușa către o lume încremenită în timp, unde redacția Dreptatea socială se dezvăluie ca un ecou fără vârstă al istoriei ce se tot revarsă, iar secretele poartă forța de a spulbera destine, sub amenințarea cuvântului scris. Dragostea, crima, trădarea – teme universale, în mijlocul cărora oamenii se împlinesc și se sting, iar societățile pot fi cu ușurință destabilizate, sunt explorate în intimitatea unor vremuri ce doar vizual aduc a altădată, însă odată pătrunse, cedează locul unui straniu acum.
Irina, mergând spre casă, pare singura femeie din lume. Ori ultima femeie însărcinată, pe umerii căreia apasă grija imensă pentru continuitate.
„Risipire” este o poveste despre rolul pe care îl joacă amintirile în iubirea pentru celălalt. Sandra suferă de o boală degenerativă și se află în fața unei alegeri: salvarea propriei viețí sau uitarea persoanei iubite pentru totdeauna. „Risipire” este o analiză asupra felului în care se formează și mai apoi se distruge materia memoriei noastre.
Un tren oprit. Un cuplu în impas. Un Diavol aflat în misiunea rară de a face bine. Până când Felicia și Mădălin nu-și spun ce au de spus, nimeni nu pleacă nicăieri. Un spectacol surprinzător și dinamic, în care timpul se comprimă, măștile cad, iar adevărul devine singura direcție posibilă.
Este incredibil ce umor are comedia SICILIANA, a lui Aurel Baranga, la peste 50 de ani de la succesul formidabil avut la premiera bucureșteană. Ca și atunci, oamenii sunt și acum piese pe tabla de joc a vieții, a iubirii, indiferent de sistemul politic care ne guvernează. Baranga are această știință a subtilității cuvintelor, sensurilor, umorului. La această comedie spumoasă, adaug bucuria de a lucra cu o echipă extraordinară de actori. Încep cu „părinții” Corina Dănilă și Adrian Păduraru, doi actori pe care îi iubesc
„O frumoasă surpriză ni se prepară. Peste câteva zile, un afiș al Teatrului ne va chema să admirăm spectacolul O NOAPTE FURTUNOASĂ, o piesă în adevăr originală. Autorul acestei scrieri, care, cu tot distinsul său talent, voiește a rămâne învelit sub modesta mantie a anonimatului, a izbutit a crea una din acele rare comedii în care condițiunile artei se găsesc pe deplin satisfăcute.” În acești termeni călduroși a fost anunțată premiera piesei din 18 ianuarie 1879, iar acum, după 145 de ani, ne revine bucuria
Majordomul, ministrul și amanta. Un triunghi amoros foarte des întâlnit în România anilor `30… Orice asemănare cu realitatea de azi este, evident, neîntâmplătoare!
În întuneric nu putem vedea nimic, deci ne putem imagina orice. Ne putem imagina cum cel mai copilăresc vis devine realitate. Ne putem imagina cel mai realist coșmar. Ne putem privi pe noi înșine ca într-o oglindă care îți arată adevărul. Mai mult decât adevărul. Putem fi adulți, iar în oglinda întunecată să vedem un copil. Copilul speriat pe care am învățat să-l ascundem, dar care încă există în fiecare dintre noi.
„Am simțit o nevoie profundă în societatea românească de azi de a înțelege real care e funcția teatrului (…) în acest spectacol este o luptă pe viață și pe moarte între teatru, artă, poveste și autoritățile politice” – afirmă regizorul Alexander Hausvater.
Un spectacol menit să ne ardă siguranțele, căci în beznă vedem cel mai bine cât de mult suntem în control, STOP THE TEMPO! spune povestea unor tineri aflați în goana nebună de a se simți vii, de a acționa tabloul de comandă al propriei existențe.
„Pentru mine arta – zic „artă” și mă gândesc mereu la literatură – înseamnă creație de oameni și de viață. Astfel arta, întocmai ca și creație divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții.” (Liviu Rebreanu)
În Ministerul Construcțiilor de Mașini Paralele, acolo unde fiecare funcționar, fiecare șef și fiecare sub-șef are o agendă proprie pe care o adaptează continuu după cum bate vântul, directorul Toma Hrisanide nu are o dimineață prea bună. Printre subalternii săi se află un turnător. Cine este acesta și cât de departe este dispus Hrisanide să meargă ca să-l facă să tacă aflați în… INTERESUL GENERAL.
Cât este kink și cât este traumă în plăcerile noastre? Cum putem să transformăm istoriile de abuz, queerness, consimțământ sexual, adunate de-a lungul vieții, într-o formă de rezistență?
O călătorie în mitul eternului feminin, o poveste despre dorul cel mai profund – pierderea și (re)găsirea sufletului-pereche, spectacolul NUNTĂ ÎN CER aduce în atenția publicului, cu sensibilitate și emoție, firul invizibil ce leagă pe viață oamenii: dragostea.
O comedie ușoară, cu doi „grei” ai scenei românești.
În lumina tragicelor evenimente care au loc în Ucraina, se discută tot mai frecvent, în vremea din urmă, în întreaga Europă, despre nevoia imperioasă de a avea un Nürnberg al comunismului, de a revela, printr-un proces răsunător, mecanismele criminale ale unui sistem ideologic și politic care a provocat, peste tot unde a ajuns la putere, exterminarea în masă a milioane de ființe omenești, instaurând o imensă rețea concentraționară. În Europa, comunismul a dispărut ca sistem politic de stat, în 1990, iar crimele comise în numele
PARACLISERUL – discurs spectacular despre semnificația și importanța credinței, de orice fel, în lumea în care (încă) mai trăim. Totodată, un recurs asumat, după puterile noastre, la smerenie, umilință și stringența acestor calități în lume. Lume care, probabil, mai poate fi salvată și prin – sau mai ales prin – acceptarea condiției actuale a Omului, aceea de animal înfrânt. Înfrânt de propriul orgoliu… Poate că, recunoscându-ne în sfârșit umila condiție, fir de praf în cosmos, vom dăinui, vom putea să ne salvăm și, mai ales,
De atâta vreme nu se mai întâmplă nimic. Nimic bun.
GIGI CĂCIULEANU: De ce „Junglă” ? Trăim într-o permanentă și nemiloasă junglă în mișcare. Jungla domestică. Jungla urbană. Jungla socială. Jungla politică etc. Pe cât de iute se dezvoltă „inteligența artificială” creând propria sa junglă cu drumuri de nepătruns, pe atât „prostia naturală” rămâne fermă pe ale sale poziții închizătoare de drumuri și dărâmătoare de poduri.
„Șase comedii ușoare pentru oameni triști e un șirag de perle culese de pe fundul unei mări poluate; perlele sunt curate și limpezi în miezul lor însă scoicile acelea care le-au produs sunt bolnave și triste, aproape că seamănă cu oamenii culegători: preocupați, lacomi, grăbiți și egoiști.
Câștigător al premiului de originalitate în cadrul emisiunii Românii au talent, MAGITOT vine la Teatrul Dramaturgilor Români cu un super spectacol interactiv de magie și comedie.
IONA este un spectacol care pune accent pe bogăția interioară a personajului, textul fiind servit și potențat prin muzica special compusă, interpretată live, iar cei doi muzicieni devin și personaje ale poveștii. Gestul și limbajul corporal capătă o importanță cu totul specială în acest cadru.
Vorbim cu delicatețe și umor despre cât de fragilă și complexă este legătura între ființele umane.
În spectacolul-confesiune NU SUNT EU, Maia Morgenstern împărtășește cu tandrețe, nostalgie și umor povești din copilărie și carieră.
„Marina şi Ulay omagiază personalitatea copleșitoare a superstarului Marinei Abramović, într-o mitologie dramatică a creației sale artistice extreme și captivante. Viața și opera ei sunt fascinante. Marina, împreună cu Ulay, este tot. Trăiește performance-urile și performează viața. Și totul este dragoste. Dar Marina este un uragan. E prea frumoasă, prea creativă şi prea puternică pentru Ulay. «Un artist ar trebui să evite să se îndrăgostească de alt artist», spune un manifest al Marinei Abramović, dar Marina încalcă regulile jocului!” Edith Negulici
Ce ați face dacă v-ați trezi deodată că sunteți mai înalt(ă) decât casa… sau mai mic(ă) decât o pisică?
