Vizionați repertoriul TDR
Spectacolul VIRALĂ PE TIKTOK vorbește despre tineri și nevoile lor prin prisma fenomenului cultural TikTok.
DETALII
„Am simțit o nevoie profundă în societatea românească de azi de a înțelege real care e funcția teatrului (…) în acest spectacol este o luptă pe viață și pe moarte între teatru, artă, poveste și autoritățile politice” – afirmă regizorul Alexander Hausvater.
„Pentru mine arta – zic „artă” și mă gândesc mereu la literatură – înseamnă creație de oameni și de viață. Astfel arta, întocmai ca și creație divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții.” (Liviu Rebreanu)
Se împlinește anul acesta un secol de la moartea unui grefier care a rămas cunoscut cu numele de Urmuz, precursor al avangardelor artistice ale secolului 20. Spectacolul este o biografie poetică după viața și opera lui Urmuz – „neverosimilul, cel ce s-a lăsat sedus de tentațiile imposibilului și fermecat de ispitele lui zero”. Urmuz a fost prieten cu actori care i-au făcut cunoscute scrierile prin cafenele din București încă înainte de Primul Război Mondial. Spectacolul deschide o posibilă ușă înspre laboratorul acestor prime spectacole de
Un spectacol menit să ne ardă siguranțele, căci în beznă vedem cel mai bine cât de mult suntem în control, STOP THE TEMPO! spune povestea unor tineri aflați în goana nebună de a se simți vii, de a acționa tabloul de comandă al propriei existențe.
În Ministerul Construcțiilor de Mașini Paralele, acolo unde fiecare funcționar, fiecare șef și fiecare sub-șef are o agendă proprie pe care o adaptează continuu după cum bate vântul, directorul Toma Hrisanide nu are o dimineață prea bună. Printre subalternii săi se află un turnător. Cine este acesta și cât de departe este dispus Hrisanide să meargă ca să-l facă să tacă aflați în… INTERESUL GENERAL.
Cât este kink și cât este traumă în plăcerile noastre? Cum putem să transformăm istoriile de abuz, queerness, consimțământ sexual, adunate de-a lungul vieții, într-o formă de rezistență?
O călătorie în mitul eternului feminin, o poveste despre dorul cel mai profund – pierderea și (re)găsirea sufletului-pereche, spectacolul NUNTĂ ÎN CER aduce în atenția publicului, cu sensibilitate și emoție, firul invizibil ce leagă pe viață oamenii: dragostea.
În cadrul ediției din acest an a Festivalului Vocea Teatrului Licean Bucureștean, Teatrul Dramaturgilor Români va participa cu spectacolul Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, susținut de Trupa Sertissage a Colegiului Național „Aurel Vlaicu”.
Spectacolul își concentrează acțiunea pe ultimele zile ale marelui poet Mihai Eminescu, petrecute în spitalul de boli psihiatrice. Istovit și bolnav, geniul retrăiește amintiri din adolescență, relația cu Veronica Micle, momentele de extaz creator și decăderea umană și profesională la care a fost supus. Prin procedeul de „feedback”, Eminescu îmbătrânit prematur, în celula sa de ospiciu, îl revede pe Eminescu tânăr, alter ego, cei doi aflându-se în două spații scenice diferite.
Un spectacol care explorează dinamica relațiilor din interiorul cuplului modern.
Nepotul favorit dorește să scape de bunica lui pentru a pune mâna pe vila ei din centru. Doar că simpatica bunică nu vrea să moară și o eclipsă de soare va declanșa evenimente ciudate…
O comedie ușoară, cu doi „grei” ai scenei românești.
În lumina tragicelor evenimente care au loc în Ucraina, se discută tot mai frecvent, în vremea din urmă, în întreaga Europă, despre nevoia imperioasă de a avea un Nürenberg al comunismului, de a revela, printr-un proces răsunător, mecanismele criminale ale unui sistem ideologic și politic care a provocat, peste tot unde a ajuns la putere, exterminarea în masă a milioane de ființe omenești, instaurând o imensă rețea concentraționară. În Europa, comunismul a dispărut ca sistem politic de stat, în 1990, iar crimele comise în numele
Clipa ideală – a fost, este sau va fi? „Zăpezile de altădată” este, înainte de toate, o comedie romantică. „Ea” și „El” se întâlnesc, se plac, se îndrăgostesc. Iubirea lor e tânără, plină de promisiuni, temeri și entuziasm. Se sărută lung. Apoi ea închide ochii și are un fior, „oare de ce iubirea doare?”. Apoi închide ochii și visează…
„Doi ploieșteni sensibili s-au întâlnit în mod fericit și au creat/țesut această bijuterie lirică, cu firele nevăzute ale lungilor tăceri din spatele larmei cuvintelor de zi cu zi, poeme trăite/simțite/gândite de Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nina Cassian, Nichita Stănescu și Mircea Cărtărescu.”
PARACLISERUL – discurs spectacular despre semnificația și importanța credinței, de orice fel, în lumea în care (încă) mai trăim. Totodată, un recurs asumat, după puterile noastre, la smerenie, umilință și stringența acestor calități în lume. Lume care, probabil, mai poate fi salvată și prin – sau mai ales prin – acceptarea condiției actuale a Omului, aceea de animal înfrânt. Înfrânt de propriul orgoliu… Poate că, recunoscându-ne în sfârșit umila condiție, fir de praf în cosmos, vom dăinui, vom putea să ne salvăm și, mai ales,
Tineri, curajoși și entuziaști, elevii Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti” din București sunt protagoniștii spectacolului GHICI GHICITOAREA MEA… DE VREI SĂ FII A MEA! Din sala de clasă direct în sala de teatru, Costinel Antone, Iuliana Boanță, Răzvan Călin, Petru Georoiu, Alexandra Ghiculescu, Sorin Niculescu, Jacqueline Stan, Fabiani Prcsina, coordonați de Mariana Ghițulescu și sprijiniți de o echipă artistică profesionistă (Sabina Moșanu/Izabella Adrienn Demeter, Adriana Alexandru, Dorin Zachei), au construit, în doar câteva luni, un spectacol muzical pe textele pline de umor și vervă
Ce ați face dacă v-ați trezi deodată că sunteți mai înalt(ă) decât casa… sau mai mic(ă) decât o pisică?
Am găsit din întâmplare această piesă uitată a lui Ion Băieșu, o mică bijuterie într-un act, ce m-a uimit prin originalitatea și farmecul ei. Un text plin de umor de calitate, subtil, scris în genul teatrului absurd, CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA este o parabolă inteligentă asupra existenței. Aproape nejucată înainte și după 1990, această piesă plină de tâlc merită din plin să fie adusă în fața spectatorilor, ce vor avea ocazia să cunoască o altă imagine a unui important dramaturg român. FELIX ALEXA
De atâta vreme nu se mai întâmplă nimic. Nimic bun.
„Marina şi Ulay omagiază personalitatea copleșitoare a superstarului Marinei Abramović, într-o mitologie dramatică a creației sale artistice extreme și captivante. Viața și opera ei sunt fascinante. Marina, împreună cu Ulay, este tot. Trăiește performance-urile și performează viața. Și totul este dragoste. Dar Marina este un uragan. E prea frumoasă, prea creativă şi prea puternică pentru Ulay. «Un artist ar trebui să evite să se îndrăgostească de alt artist», spune un manifest al Marinei Abramović, dar Marina încalcă regulile jocului!” Edith Negulici
GIGI CĂCIULEANU: De ce „Junglă” ? Trăim într-o permanentă și nemiloasă junglă în mișcare. Jungla domestică. Jungla urbană. Jungla socială. Jungla politică etc. Pe cât de iute se dezvoltă „inteligența artificială” creând propria sa junglă cu drumuri de nepătruns, pe atât „prostia naturală” rămâne fermă pe ale sale poziții închizătoare de drumuri și dărâmătoare de poduri.
În universul lui Caragiale toate situațiile sunt drame fără repercusiuni. Nu există mize reale, și din cauza asta oamenii acestui univers umflă mizele la dimensiuni astronomice. Nimeni nu poate păți nimic aici. Nimeni nu decade, nimeni nu atinge înălțimi azurii.
Puține povești sunt precum cele ale personajelor pierdute în irezistibila încercare de a schimba paginile cărților în care sunt captive. Ele nu se resemnează cu sfârșitul ce le-a fost dat – așa că, în fiecare duminică dimineață, își negociază destinul în audiențe nesfârșite cu Scriitorul. În lumea misterioasă a acestor ființe, timpul nu se măsoară în secunde și ani, ci în fragmente de vieți inventate și dorințe fără răspuns.
În spectacolul-confesiune NU SUNT EU, Maia Morgenstern împărtășește cu tandrețe, nostalgie și umor povești din copilărie și carieră.
Spectacolul reprezintă o expresie teatrală inedită în peisajul artistic autohton. Punerea în balanță a celor două arte (muzica și teatrul), fără a fi părtinitor cu vreuna dintre ele, ba mai mult acestea susținându-se, potențându-se reciproc și preluându-și rolul celeilalte pe tot parcursul spectacolului, fac din “Variațiuni la Invențiuni Opus. 2” un spectacol de neuitat.
„Șase comedii ușoare pentru oameni triști e un șirag de perle culese de pe fundul unei mări poluate; perlele sunt curate și limpezi în miezul lor însă scoicile acelea care le-au produs sunt bolnave și triste, aproape că seamănă cu oamenii culegători: preocupați, lacomi, grăbiți și egoiști.
„Purtând titlul sugestiv – INDISCREȚII DE TRANZIȚIE – piesa scrisă și regizată de mine, în care, bineînțeles, și joc, este o comedie de tranziție din care ies adevăruri despre noi. Se vorbește despre dragoste, trădare, credință, gelozie, conflicte între generații, afaceri, iubire, bani și iar iubire, și iar bani. Deci despre noi.
Apariția piesei EXISTĂ NERVI a marcat un alt drum în dramaturgia românească. Încadrată de criticii momentului în sfera teatrului absurdului, această „primă tatonare dramatică” a scriitorului Marin Sorescu propune imagini și idei ce pot fi asamblate într-o serie complexă de sensuri și semnificații.
În PASĂREA MĂIASTRĂ – MARIA TĂNASE, Adriana Trandafir o interpretează magistral pe celebra artistă Maria Tănase, o personalitate marcantă a culturii românești.
Câștigător al premiului de originalitate în cadrul emisiunii Românii au talent, MAGITOT vine la Teatrul Dramaturgilor Români cu un super spectacol interactiv de magie și comedie.
IONA este un spectacol care pune accent pe bogăția interioară a personajului, textul fiind servit și potențat prin muzica special compusă, interpretată live, iar cei doi muzicieni devin și personaje ale poveștii. Gestul și limbajul corporal capătă o importanță cu totul specială în acest cadru.
București. 1974. Comunism și omul se străduiește să devină nou. Două cooperative rivale – „Avântul mobilei” și „Progresul mobilei” – se întrec în cursa pentru îndeplinirea Planului Cincinal.
Într-un mic orășel de provincie, într-o gară în care nu opresc trenurile rapide, existența blândă și predictibilă a localnicilor este răvășită de sosirea unei scântei din „lumea mare”.
MAZURKA este un spectacol emoționant, o odisee în mitul lui Chopin: GENIUL muzical și OMUL Chopin.
Sinopsis: -Nu credeți că e posibil să fim în lumi paralele? -Dacă erau paralele nu ne mai întâlneam…
Vorbim cu delicatețe și umor despre cât de fragilă și complexă este legătura între ființele umane.
Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, FATA MORGANA este o satiră puternică ascunsă în frișca umorului de situație și de limbaj.
Autorul dă o singură indicație în legătură cu conținutul piesei: toate întâmplările care se vor petrece pe scenă sunt inspirate din cazuri reale, rupte din viață.
