Repertoriu

O dată la două mii de ani, Diavolul trebuie să facă o faptă bună. E parte din pedeapsa lui. Fapta bună de azi e să-i împace pe Felicia și Mădălin, un cuplu care nu o mai duce bine de multă vreme. Totul se întâmplă în timp ce tinerii, împreună cu „consilierul de relații” din Infern, rămân blocați într-un metrou care nu poate merge mai departe decât dacă se împacă.

Spectacolul deschide ușa către o lume încremenită în timp, unde redacția Dreptatea socială se dezvăluie ca un ecou fără vârstă al istoriei ce se tot revarsă, iar secretele poartă forța de a spulbera destine, sub amenințarea cuvântului scris. Dragostea, crima, trădarea – teme universale, în mijlocul cărora oamenii se împlinesc și se sting, iar societățile pot fi cu ușurință destabilizate, sunt explorate în intimitatea unor vremuri ce doar vizual aduc a altădată, însă odată pătrunse, cedează locul unui straniu acum.

„Risipire” este o poveste despre rolul pe care îl joacă amintirile în iubirea pentru celălalt. Sandra suferă de o boală degenerativă și se află în fața unei alegeri: salvarea propriei viețí sau uitarea persoanei iubite pentru totdeauna. „Risipire” este o analiză asupra felului în care se formează și mai apoi se distruge materia memoriei noastre.

Este incredibil ce umor are comedia SICILIANA, a lui Aurel Baranga, la peste 50 de ani de la succesul formidabil avut la premiera bucureșteană. Ca și atunci, oamenii sunt și acum piese pe tabla de joc a vieții, a iubirii, indiferent de sistemul politic care ne guvernează. Baranga are această știință a subtilității cuvintelor, sensurilor, umorului. La această comedie spumoasă, adaug bucuria de a lucra cu o echipă extraordinară de actori. Încep cu „părinții” Corina Dănilă și Adrian Păduraru, doi actori pe care îi iubesc

Majordomul, ministrul și amanta. Un triunghi amoros foarte des întâlnit în România anilor `30… Orice asemănare cu realitatea de azi este, evident, neîntâmplătoare!

O poveste despre iubire, prietenie, familie și despre problemele cu care toată lumea s-a confruntat în perioada adolescenței. Este o poveste creată de tineri, pentru tineri. O poveste care a luat naștere dintr-un amalgam de idei și de sentimente, care a fost interpretată de un grup de oameni talentați sub fina observație a unui coordonator cu experiență (Ioana Ancea). TRUPA SERTISSAGE  

Suntem în pragul examenului de bacalaureat, iar președintele comisiei, profesorul Cantemir, a dispărut fără urmă.

„O frumoasă surpriză ni se prepară. Peste câteva zile, un afiș al Teatrului ne va chema să admirăm spectacolul O NOAPTE FURTUNOASĂ, o piesă în adevăr originală. Autorul acestei scrieri, care, cu tot distinsul său talent, voiește a rămâne învelit sub modesta mantie a anonimatului, a izbutit a crea una din acele rare comedii în care condițiunile artei se găsesc pe deplin satisfăcute.”   În acești termeni călduroși a fost anunțată premiera piesei din 18 ianuarie 1879, iar acum, după 145 de ani, ne revine

În întuneric nu putem vedea nimic, deci ne putem imagina orice. Ne putem imagina cum cel mai copilăresc vis devine realitate. Ne putem imagina cel mai realist coșmar. Ne putem privi pe noi înșine ca într-o oglindă care îți arată adevărul. Mai mult decât adevărul. Putem fi adulți, iar în oglinda întunecată să vedem un copil. Copilul speriat pe care am învățat să-l ascundem, dar care încă există în fiecare dintre noi.

Se împlinește anul acesta un secol de la moartea unui grefier care a rămas cunoscut cu numele de Urmuz, precursor al avangardelor artistice ale secolului 20. Spectacolul este o biografie poetică după viața și opera lui Urmuz – „neverosimilul, cel ce s-a lăsat sedus de tentațiile imposibilului și fermecat de ispitele lui zero”. Urmuz a fost prieten cu actori care i-au făcut cunoscute scrierile prin cafenele din București încă înainte de Primul Război Mondial. Spectacolul deschide o posibilă ușă înspre laboratorul acestor prime spectacole de

„Am simțit o nevoie profundă în societatea românească de azi de a înțelege real care e funcția teatrului (…) în acest spectacol este o luptă pe viață și pe moarte între teatru, artă, poveste și autoritățile politice”  – afirmă regizorul Alexander Hausvater.

Spectacolul VIRALĂ PE TIKTOK vorbește despre tineri și nevoile lor prin prisma fenomenului cultural TikTok.

Un spectacol menit să ne ardă siguranțele, căci în beznă vedem cel mai bine cât de mult suntem în control, STOP THE TEMPO! spune povestea unor tineri aflați în goana nebună de a se simți vii, de a acționa tabloul de comandă al propriei existențe.

„Pentru mine arta – zic „artă” și mă gândesc mereu la literatură – înseamnă creație de oameni și de viață. Astfel arta, întocmai ca și creație divină, devine cea mai minunată taină. Creând oameni vii, cu viață proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternității. Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții.”  (Liviu Rebreanu)

În Ministerul Construcțiilor de Mașini Paralele, acolo unde fiecare funcționar, fiecare șef și fiecare sub-șef are o agendă proprie pe care o adaptează continuu după cum bate vântul, directorul Toma Hrisanide nu are o dimineață prea bună. Printre subalternii săi se află un turnător. Cine este acesta și cât de departe este dispus Hrisanide să meargă ca să-l facă să tacă aflați în… INTERESUL GENERAL.

Cât este kink și cât este traumă în plăcerile noastre? Cum putem să transformăm istoriile de abuz, queerness, consimțământ sexual, adunate de-a lungul vieții, într-o formă de rezistență?

O călătorie în mitul eternului feminin, o poveste despre dorul cel mai profund – pierderea și (re)găsirea sufletului-pereche, spectacolul NUNTĂ ÎN CER aduce în atenția publicului, cu sensibilitate și emoție, firul invizibil ce leagă pe viață oamenii: dragostea.

Spectacolul își concentrează acțiunea pe ultimele zile ale marelui poet Mihai Eminescu, petrecute în spitalul de boli psihiatrice. Istovit și bolnav, geniul retrăiește amintiri din adolescență, relația cu Veronica Micle, momentele de extaz creator și decăderea umană și profesională la care a fost supus. Prin procedeul de „flashback”, Eminescu îmbătrânit prematur, în celula sa de ospiciu, îl revede pe Eminescu tânăr, alter ego, cei doi aflându-se în două spații scenice diferite.

Un spectacol care explorează dinamica relațiilor din interiorul cuplului modern.

Nepotul favorit dorește să scape de bunica lui pentru a pune mâna pe vila ei din centru. Doar că simpatica bunică nu vrea să moară și o eclipsă de soare va declanșa evenimente ciudate…

O comedie ușoară, cu doi „grei” ai scenei românești.

În lumina tragicelor evenimente care au loc în Ucraina, se discută tot mai frecvent, în vremea din urmă, în întreaga Europă, despre nevoia imperioasă de a avea un Nürnberg al comunismului, de a revela, printr-un proces răsunător, mecanismele criminale ale unui sistem ideologic și politic care a provocat, peste tot unde a ajuns la putere, exterminarea în masă a milioane de ființe omenești, instaurând o imensă rețea concentraționară. În Europa, comunismul a dispărut ca sistem politic de stat, în 1990, iar crimele comise în numele

Clipa ideală – a fost, este sau va fi? „Zăpezile de altădată” este, înainte de toate, o comedie romantică. „Ea” și „El” se întâlnesc, se plac, se îndrăgostesc. Iubirea lor e tânără, plină de promisiuni, temeri și entuziasm. Se sărută lung. Apoi ea închide ochii și are un fior, „oare de ce iubirea doare?”. Apoi închide ochii și visează…

PARACLISERUL – discurs spectacular despre semnificația și importanța credinței, de orice fel, în lumea în care (încă) mai trăim. Totodată, un recurs asumat, după puterile noastre, la smerenie, umilință și stringența acestor calități în lume. Lume care, probabil, mai poate fi salvată și prin – sau mai ales prin – acceptarea condiției actuale a Omului, aceea de animal înfrânt. Înfrânt de propriul orgoliu… Poate că, recunoscându-ne în sfârșit umila condiție, fir de praf în cosmos, vom dăinui, vom putea să ne salvăm și, mai ales,

Ce ați face dacă v-ați trezi deodată că sunteți mai înalt(ă) decât casa… sau mai mic(ă) decât o pisică?

De atâta vreme nu se mai întâmplă nimic.  Nimic bun. 

De atâta vreme nu se mai întâmplă nimic.  Nimic bun. 

„Marina şi Ulay omagiază personalitatea copleșitoare a superstarului Marinei Abramović, într-o mitologie dramatică a creației sale artistice extreme și captivante. Viața și opera ei sunt fascinante. Marina, împreună cu Ulay, este tot. Trăiește performance-urile și performează viața. Și totul este dragoste. Dar Marina este un uragan. E prea frumoasă, prea creativă şi prea puternică pentru Ulay. «Un artist ar trebui să evite să se îndrăgostească de alt artist», spune un manifest al Marinei Abramović, dar Marina încalcă regulile jocului!” Edith Negulici

GIGI CĂCIULEANU: De ce „Junglă” ? Trăim într-o permanentă și nemiloasă junglă în mișcare. Jungla domestică. Jungla urbană. Jungla socială. Jungla politică etc. Pe cât de iute se dezvoltă „inteligența artificială” creând propria sa junglă cu drumuri de nepătruns, pe atât „prostia naturală” rămâne fermă pe ale sale poziții închizătoare de drumuri și dărâmătoare de poduri.

În spectacolul-confesiune NU SUNT EU, Maia Morgenstern împărtășește cu tandrețe, nostalgie și umor povești din copilărie și carieră.

„Șase comedii ușoare pentru oameni triști e un șirag de perle culese de pe fundul unei mări poluate; perlele sunt curate și limpezi în miezul lor însă scoicile acelea care le-au produs sunt bolnave și triste, aproape că seamănă cu oamenii culegători: preocupați, lacomi, grăbiți și egoiști.

Câștigător al premiului de originalitate în cadrul emisiunii Românii au talent, MAGITOT vine la Teatrul Dramaturgilor Români cu un super spectacol interactiv de magie și comedie.

IONA este un spectacol care pune accent pe bogăția interioară a personajului, textul fiind servit și potențat prin muzica special compusă, interpretată live, iar cei doi muzicieni devin și personaje ale poveștii. Gestul și limbajul corporal capătă o importanță cu totul specială în acest cadru.

Vorbim cu delicatețe și umor despre cât de fragilă și complexă este legătura între ființele umane.

În cadrul ediției din acest an a Festivalului Vocea Teatrului Licean Bucureștean, Teatrul Dramaturgilor Români va participa cu spectacolul Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, susținut de Trupa Sertissage a Colegiului Național „Aurel Vlaicu”.

Inspirat de cartea Brâncuși, dragostea mea! a Claudiei Motea, tradusă și publicată deja în zece limbi, acest spectacol multimedia aduce în prim-plan marile iubiri ale lui Brâncuși, cu femei celebre care i-au fost muze: Margit Pogany, Maria Tănase, Eileen Lane, Peggy Gugenheim, Madame Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Frachon și Milița Petrașcu.

„Doi ploieșteni sensibili s-au întâlnit în mod fericit și au creat/țesut această bijuterie lirică, cu firele nevăzute ale lungilor tăceri din spatele larmei cuvintelor de zi cu zi, poeme trăite/simțite/gândite de Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nina Cassian, Nichita Stănescu și Mircea Cărtărescu.”

Tineri, curajoși și entuziaști, elevii Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti” din București sunt protagoniștii spectacolului GHICI GHICITOAREA MEA… DE VREI SĂ FII A MEA! Din sala de clasă direct în sala de teatru, Costinel Antone, Iuliana Boanță, Răzvan Călin, Petru Georoiu, Alexandra Ghiculescu, Sorin Niculescu, Jacqueline Stan, Fabiani Prcsina, coordonați de Mariana Ghițulescu și sprijiniți de o echipă artistică profesionistă (Sabina Moșanu/Izabella Adrienn Demeter, Adriana Alexandru, Dorin Zachei), au construit, în doar câteva luni, un spectacol muzical pe textele pline de umor și vervă

Am găsit din întâmplare această piesă uitată a lui Ion Băieșu, o mică bijuterie într-un act, ce m-a uimit prin originalitatea și farmecul ei. Un text plin de umor de calitate, subtil, scris în genul teatrului absurd, CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA este o parabolă inteligentă asupra existenței. Aproape nejucată înainte și după 1990, această piesă plină de tâlc merită din plin să fie adusă în fața spectatorilor, ce vor avea ocazia să cunoască o altă imagine a unui important dramaturg român. FELIX ALEXA

În universul lui Caragiale toate situațiile sunt drame fără repercusiuni. Nu există mize reale, și din cauza asta oamenii acestui univers umflă mizele la dimensiuni astronomice. Nimeni nu poate păți nimic aici. Nimeni nu decade, nimeni nu atinge înălțimi azurii.

Puține povești sunt precum cele ale personajelor pierdute în irezistibila încercare de a schimba paginile cărților în care sunt captive. Ele nu se resemnează cu sfârșitul ce le-a fost dat – așa că, în fiecare duminică dimineață, își negociază destinul în audiențe nesfârșite cu Scriitorul. În lumea misterioasă a acestor ființe, timpul nu se măsoară în secunde și ani, ci în fragmente de vieți inventate și dorințe fără răspuns.

Spectacolul reprezintă o expresie teatrală inedită în peisajul artistic autohton. Punerea în balanță a celor două arte (muzica și teatrul), fără a fi părtinitor cu vreuna dintre ele, ba mai mult acestea susținându-se, potențându-se reciproc și preluându-și rolul celeilalte pe tot parcursul spectacolului, fac din “Variațiuni la Invențiuni Opus. 2” un spectacol de neuitat.

O comedie despre tranziția românească din perioada 1993-1996.

Margo de Alina Suărășan prezintă tragicomedia unor vieți trăite la limita dintre visul la care are dreptul orice om și grotescul realității cotidiene.

„Purtând titlul sugestiv – INDISCREȚII DE TRANZIȚIE – piesa scrisă și regizată de mine, în care, bineînțeles, și joc, este o comedie de tranziție din care ies adevăruri despre noi. Se vorbește despre dragoste, trădare, credință, gelozie, conflicte între generații, afaceri, iubire, bani și iar iubire, și iar bani. Deci despre noi.

Apariția piesei EXISTĂ NERVI a marcat un alt drum în dramaturgia românească. Încadrată de criticii momentului în sfera teatrului absurdului, această „primă tatonare dramatică” a scriitorului Marin Sorescu propune imagini și idei ce pot fi asamblate într-o serie complexă de sensuri și semnificații.

În PASĂREA MĂIASTRĂ – MARIA TĂNASE, Adriana Trandafir o interpretează magistral pe celebra artistă Maria Tănase, o personalitate marcantă a culturii românești.

O femeie a zilelor noastre trăiește un moment unic: întâlnirea cu cel mai mare dramaturg al lumii, apărut ca prin magie pe o scenă contemporană.

Ambasada iubirii e o satiră nemiloasă, ca o gheară în mânușă de catifea.„Teroriștii” ipotetici vor să fure și ei secretul „iubirii netulburate”, dar nu o pot face oricât ar încerca, pentru simplul fapt că unii s-au născut… ambasadori. O comedie despre destinul care nu poate fi schimbat.

București. 1974. Comunism și omul se străduiește să devină nou. Două cooperative rivale – „Avântul mobilei” și „Progresul mobilei” – se întrec în cursa pentru îndeplinirea Planului Cincinal.

Piesa Dona Juana este încă o încercare de a responsabiliza ambele sexe, masculin și feminin, în demersul lor comun,

Într-un mic orășel de provincie, într-o gară în care nu opresc trenurile rapide, existența blândă și predictibilă a localnicilor este răvășită de sosirea unei scântei din „lumea mare”.

MAZURKA este un spectacol emoționant, o odisee în mitul lui Chopin: GENIUL muzical și OMUL Chopin.

Un spectacol din două texte interesante, care nu și-au pierdut actualitatea: „Hoțul perfect” de Dan Tărchilă și „Puterea dragostei” de Ion Băieșu.

Sinopsis: -Nu credeți că e posibil să fim în lumi paralele? -Dacă erau paralele nu ne mai întâlneam…

Teatrul Dramaturgilor Români propune un spectacol interactiv, bazat pe textele unuia dintre cei mai apreciaţi dramaturgi din Statele Unite: Saviana Stănescu.

INFRACTORII, o comedie care face haz de necaz. Ce-ai face dacă un incendiu a distrus tot ce aveai, asigurarea nu plătește, banca refuză să-ți acorde credit și soția te anunță că familia se va mări curând? Și – dacă asta face din tine un… „infractor”?

BALUL CIMITIRULUI propune o viziune nouă asupra dragostei care este mai presus de moarte. Spiritul omenesc se transfigurează, rămâne însă viu. Lumea se poate schimba prin frumusețe și iubire, oricât de dramatice ar fi împrejurările.

Deși Zaharia Trahanache a avut un singur fiu, dacă ne uităm înspre politica românească din zilele noastre putem constata că a avut o mulțime de urmași. O piesă despre moștenire, urmași și o societate „fără prințipuri”.

Exercițiu de echilibru este un text care surprinde mai fidel decât o imagine HD viața dintr-o familie a anului 2018.

Sub forma unei farse polițiste, cu o dispariție misterioasă și niște anchetatori simpatici, FATA MORGANA este o satiră puternică ascunsă în frișca umorului de situație și de limbaj.

Producția este realizată pe baza unor schiţe dramatice mai puţin cunoscute ale lui Tudor Arghezi și se dorește un omagiu adus marelui scriitor la comemorarea a 50 de ani de la intrarea sa în panteonul literaturii universale.

Autorul dă o singură indicație în legătură cu conținutul piesei: toate întâmplările care se vor petrece pe scenă sunt inspirate din cazuri reale, rupte din viață.